Datorita descoperiri zacamintelor de carbune, dar si de metale pretioase si de asem
enea o alta bogatie o reprezentau padurile seculare existente în aceasta zona. Toate aceste lucruri determina Societatea Privilegiata a Cailor Ferate de Stat Austriece sa înceapa în primavara anului 1861 constructia unei cai ferate normale de la Oravita la Anina cu toate ca pe aceasta portiune era o mica linie de munte unde vagonetele erau trase de cai. Acest traseu era aproape paralel cu cel existent si astazi se pot vedea si urme de terasament si chiar un tunel mic sapat în calcarul muntilor.
La 15 decembrie 1863 calea ferata Oravita – Anina având lungimea de 33.4 km este terminata si data în functiune atât pentru traficul de marfa si calatori.
Frumusetea peisajului si performanta constructiei l-a determinat pe baronul Schlagintweit sa o compare cu linia de cale ferata a Semmeringului si sa încerce sa faca cunoscut lumii aceasta zona sub denumirea de „Elvetia banateana” si de asemenea este cunoscuta si sub denumirea de „Semmeringul banatean”.
Exista si deosebiri în ceea ce priveste diferenta de nivel Oravita (220m) si Anina (559m), adica 339m pe 34km iar a Semmeringului 388m pe 40km; marele tunel Semmering are lungimea de 1428m iar cel mai mare tunel de pe linia Oravita – Anina are lungimea de 660m (tunelul poarta numele de Carasova sau Gârliste).
Cu toate ca este prima cale ferata din România poate fi asemanata cu cele mai renumite linii de acest fel din Europa.
Calea ferata este amplasata în partea de vest si central a Muntilor Semenic pe directia de la est la vest, linia ocoleste muntii de la Maidan – Bradisorul de Jos, traversând Valea Jitinului urca apoi la Carasova unde se apropie mult de Resita ca apoi sa coboare lin spre Anina.
Constructia din munti a impus realizarea unor lucrari de arta importante asa ca pe 33.4km au fost construite 14 tuneluri cu lungimea de 2084m (tunelurile sapate în calcarul dur rezista si astazi), 10 viaducte cu o lungime de 843m, ziduri de sprijin ale versantilor pe o lungime de 9946m si taieturi în munti pe o lungime de 21171m.
Traseul are trei tronsoane: Oravita – Maidan – Gârliste – Anina
Pe portiunea Oravita – Maidan sunt 6 viaducte cel mai mare fiind Racovita construit din caramida cu 11 deschideri, o înaltime de 26.5m si o lungime de 125.8m. Imediat dupa acest viaduct se observa o ramificatie a liniei care duce la cariera Maidan , la poalele Tâlvei Mici de un se extrage antracit si cuart.
Intre Maidan si Lisava se gasesc doua viaducte dintre care cel de pe Valea Jitinului are 7 deschideri si o lungime totala de 130.8m. Deschiderea din mijloc a acestui viaduct are 31m si o constructie metalica cu o înaltime a stâlpilor de 37.18m în timp ce deschiderile externe sunt boltite si curbate cu raza de curbura de 114m. Este cel mai mare viaduct construit pe întreaga linie si de remarcat este faptul ca partea metalica a fost construita într-o zona montana, fara macarale acum 130 ani.
Între Gârliste si Anina exista un viaduct în apropiere de Anina cu o lungime de 95.4m si o înaltime de 31.6m, portiunea din mijloc fiind executata din metal.
În ceea ce priveste tunelurile asa cum am aratat anterior sunt în numar de 14 iar mai jos le vom aminti pe cele mai impresionante:
* Lisava – cu o lungime de 91m pe portiunea Midan – Lisava, în apropiere de gara Lisava
* Maniel – cu o lungime de 298m (tunelul este denumit dupa numele inginerului arhitect
* Dollhoff – cu o lungime de 112m (numele acestui tunel este dat dupa numele arhitectului Johann Ludwig Dollhoff-Dier care s-a considerat vinovat un prim esec al perforarii tunelului Gârliste unde cele galerii nu s-au întâlnit din cauza unei devieri verticale de aproape trei metri fapt pentru care s-a sinucis aruncându-se într-o prapastie de pe unul din viaductele liniei)
* Seiler (Jitinului) – cu o lungime de 230m
* Izvor sau Polom – cu o lungime de 290m pe traseul Lisava - Gârliste
* Carasova sau Gârliste – cu o lungime de 660m
Sa nu uitam ca aceste „lucrari de arta” s-au desfasurat între anii 1860 -1863 si au necesitat un volum de munca impresionant din cauza terenului accidentat. Totodata trebuie sa luam în considerare ca posibilitatile tehnice ce erau la dispozitia constructorilor în acea vreme erau limitate (nu se inventase înca dinamita). Cei ce au început acest proiect au fost inginerul Karl Dülnig, Karl Maniel si colaboratorii lor.
Linia Oravita – Anina a devenit cunoscuta în Europa si prin locomotivele sale cu abur de o constructie speciala. La început s-a folosit o locomotiva tender, articulata, cu cinci osii cuplate (tip E-t, acest tip de locomotiva a fost realizat dupa modelul celor construite de Wilhelm von Engerth pentru linia de cale ferata Viena-Triest), asemanatoare celor exploatate pe linia ce traverseaza pasul Semmering, dupa care au aparut locomotivele cu patru osii cuplate ce permiteau o viteza maxima de circulatie de 35km/h.
TRENUL DE EPOCA
Trenul "Nostalgia" al Regionalei de Calatori Timisoara este format dintr-un vagon de clasa I cu 42 de locuri, un vagon de clasa a II-a cu 56 de locuri, un vagon restaurant si un vagon de bagaje.. „Nostalgia" a circulat între cele doua razboaie mondiale si are o locomotiva cu aburi. Trenul de epoca timisorean circula pe ruta Oravita-Anina cu una din cele doua locomotive cu aburi fabricate la Viena. „Batrânul", cum este alintat de ceferisti, atinge viteza de 100 km/h, însa circula de obicei cu viteze mult mai reduse. Trenul de epoca pastreaza cu fidelitate atmosfera anilor '30.
În prezent functioneaza o locomotiva cu abur din seria 50065, constriuta de firma STEG din Austria în anul 1821 (aceasta locomotiva se numea „Steierdorf”). Acest tip de locomotiva a fost expus în anul 1862 la expozitia mondiala de la Londra si în anul 1867 la Paris), care tracteaza 4 vagoane de epoca (un vagon de clasa I, unul de clasa a-IIa, un vagon restaurant si un vagon de bagaj).
Se poate spune ca aceasta linie este una din cele mai mari realizari tehnice în domeniul constructiilor de cai ferate în acea perioada din Banat.
Copii s-au pregatit mult pentru aceasta serbare asa ca au avut un program „bogat” au cantat colinzi in limba romana dar si in limba engleza si fiecare a spus cate o poezie ca „Mos Craciun” sa-i auda din departare si sa vina si la ei cu sacul plin de cadouri.
La sfarsit inainte de a le ura sarbatori fericite si toate cele bune d-na educatoare le-a spus parintilor prezenti ca au avut printre ei Managerul Retelei Electronice al Comunitatii Locale pe care l-au cunoscut cu ocazia vizitei la primarie si ca atunci si-au propus sa colaboreze, ceea ce au si reusit. 
